La Legumele de la 227 nu punem doar roșii în baxuri, ci și cărți. Curățenia generală ne-a scos toate volumele din bibliotecă, iar acum ne revine bucuria de a le așeza la loc.
Cred că nimic nu îmi face mai multă plăcere. Iau fiecare carte în mână și e ca o reîntâlnire cu prieteni vechi — prieteni care îmi amintesc nu doar de ei, ci și de mine, de omul care eram când i-am descoperit.
Felul în care am crescut se vede și în cărțile pe care le-am citit de-a lungul timpului, chiar dacă nu am respectat niciodată reguli în alegerea cărților. Sunt un cititor liber, fără bariere: sar de la Dostoievski la Sandra Brown, de la Minulescu sau Pribeagu la mitologia românească, și de la Biblie la Anaïs Nin.
Nu cred în etichete și nu suport ideea că lectura ar trebui să fie o demonstrație de cultură. Mi se pare absurd să citești ceva doar ca să impresionezi sau să fii încadrat într-o categorie socială.
Suntem deja prea constrânși în multe lucruri. Măcar în alegerile noastre de lectură ar trebui să fim complet liberi. Pentru că, până la urmă, e trist să citești o carte fără pasiune, fără conexiune, fără să simți că e, într-un fel, și despre tine.