Cumva multe au rămas la fel: am aceleași bucle de care în clasa a IV-a trăgeam pentru că mă enervau, port aceeași rochiță galbenă ca și anul trecut, simt iubirea celor din jurul meu în continuare, îmi place la fel de mult să citesc.
Și totuși cumva multe s-au schimbat: parcă părul meu e mai cuminte, rochița îmi este mai largă, dragostea din jurul meu este tot mai mare, iar din cărțile pe care le citesc răsar flori!
Iar sufletul…sufletul și-a păstrat notele, dar ca orice parfum s-a maturat. De ce? Ei bine, nu din vina lui. De vină sunt ochii și timpul, oamenii și cărțile.
Ce simt? Simt recunoștință. Nu aș mai fi putut zâmbi la fel azi fără toți cei care și-au intersectat într-un fel sau altul gândurile sau drumurile cu mine! Vă mulțumesc tuturor!