Mă întorc acasă și toată lumea, curioasă, mă întreabă ce specialitate medicală am ales la repartiție. Eu răspund de fiecare dată, fericită: „endocrinologie”. Și, de fiecare dată, mă lovesc de aceeași dezamăgire profundă din ochii lor, urmată de concluzia inevitabilă: „A! Te ocupi cu glanda!”.
În disperarea mea de a face puțină educație medicală, mă apuc mereu să explic:
— Da, dar endocrinologia nu se ocupă doar de tratarea tiroidei („glanda”). Medicul endocrinolog tratează și afecțiunile glandelor suprarenale, ale hipofizei, paratiroidelor, infertilitatea, tulburările de creștere la copii, osteoporoza etc.
Și cred că, de obicei, îi pierd undeva pe la prima componentă a enumerării… adică imediat după tiroidă.
Vine rândul bunicii mele să-mi pună aceeași întrebare. Eu, hotărâtă să nu folosesc termeni medicali greu de înțeles, îi explic:
— Mamaico, eu mă ocup cu glanda asta de la gât, cu una de deasupra rinichilor, cu probleme cu oasele etc.
— Aha, bine! Am înțeles!
A doua zi mă reîntâlnesc cu bunica mea și îmi spune:
— Ce ziceai că ai luat tu? Dermatologie?
— Nu, mamaie! Endocrinologie!
— Endo… cum?
— Endocrinologie!
— Aha! M-a întrebat Neculai (adică bunicul meu) ce faci tu și nu mai știam cum se numește, dar am înțeles ce mi-ai zis… i-am spus că ești doctor de picioare, de oase… A zis că te roagă să vii să te uiți și la picioarele lui 😂
Așa că m-am dus la bunicul meu să îi explic și lui care este treaba cu endocrinologia asta, iar el mi-a spus că a înțeles, fericit să puncteze ca de fiecare dată că ,,baba asta zice numai prostii și că el știe mai bine”! Mereu mă amuz când îl aud și mă imaginez cu Matei la bătrânețe!…cu siguranță și el le va spune nepoților că știe mai bine!