Astăzi, în timp ce eram la spital, primesc un mesaj de la Diana, sora mea mai mică:
„Ada, sunt și eu astăzi la piață. Ne-au înjurat! Ne-au făcut javre!” Și pentru moment nici nu am știut ce să îi răspund… ,,Ce s-a întâmplat, Dani?”
Noi două suntem copii crescuți în piață: în fiecare vară ne rugam de părinți să ne ia cu ei la tarabă. Ne jucam pe lângă ei, iar când ne-am făcut mai mari vindeam și noi. Am adunat multe lecții de viață din piață, am fost judecate și păcălite la bani, dar am și învățat să comunicăm cu oamenii, să ne prezentăm marfa și am fost și apreciate.
În piață trebuie să supraviețuiești, dar părinții mei nu o făceau ,,cu orice preț”. Nu puneau marfa stricată sau care era pe cale să se strice în punga clientului, nu lăsau la preț mai jos decât mergea piața doar ca să vândă ei mai mult, nu denigrau alți producători sau vânzători din piață, nu vorbeau urât clienților… lucruri pe care nu le fac nici acum. Părinții mei ne-au arătat în piață respectul față de oameni, indiferent de pregătirea lor sau de statutul social.
Prezența noastra alături de ei ne-a făcut să apreciem munca și să vedem cât de greu se fac banii, dar ne-a și învățat cât de duri sunt oamenii și cât de răutacioși.
Povestea Paginii Legumele de la 227 a început în realitate cu ani în urmă când îmi era rușine să strig de afară ,,Haideți la roșii bune de Gheraseni! Haideeeți la roșiiii!…”, motiv pentru care intram în tarabă și afirmam de acolo că roșiile noastre sunt delicioase, spre marele amuzament al trecătorilor și al părinților mei.
Anii au trecut și am găsit altă modalitate de a-i chema pe oameni să încerce produsele de la ferma Legumele de la 227: am creat o pagina de Facebook prin care oamenii să vadă cine suntem, de unde vin legumele noastre și câtă muncă se află în spatele unei roșii, al unui ardei sau al unei vinete. Am ales transparența. Am deschis, simbolic, porțile fermei noastre. Le-am arătat oamenilor culturile, munca familiei, bucuriile, greutățile și produsele pe care le aducem la piață. Iar oamenii ne-au răspuns prin încredere, mesaje frumoase și prin faptul că revin la taraba noastră.
Se pare însă că modul nostru de a ne prezenta munca a început să deranjeze mai mult decât pot unii îndura. Am fost înjurați în plină zi de piață așa dintr-o dată și fără motiv. Diana a fost luată peste picior, mama a fost ironizata că poarta ie și că se ,,fandosește” pe Facebook. Am fost acuzați că nu ne pasă de clienți. Tocmai nouă? Oare dvs. interpretați ca nepăsare faptul că vă vindem produse proaspete, gustoase și sănătoase? Faptul că vă alegeți marfa dacă doriți? Faptul că sunteți serviți cu politețe și ascultați cu răbdare? Hmm… mă îndoiesc profund. Iar mesajele de la dvs. ne dovedesc constant că facem bine ceea ce facem.
Într-un univers paralel concurența ar trebui să ne facă mai buni nu mai răi. Când vezi că oamenii aleg o anumită tarabă, poți să întrebi ce apreciază acolo. Poți să îți îmbunătățești produsele, prezentarea sau modul în care vorbești cu clienții. Unii au ales să copieze modul nostru de abordare și să își prezinte și ei într-un mod izbitor de asemănător ferma (o abordare mai productivă și mai fericită din punctul meu de vedere). Dar nu este cazul aici: aici mergem pe concurență neloială, pe scăderea nejustificată a prețurilor și pe jignirea concurenței.
Nu am răspuns astăzi la piață ofenselor cu altele, dar scriu acest articol pentru că hărțuirea de orice fel nu ar trebui să aibă loc. Tăcerea nu trebuie confundată cu slăbiciunea, iar respectul nu înseamnă acceptarea umilinței. Nu credem că o ie este motiv de ironie. Nu credem nici că a-ți prezenta munca înseamnă să te fandosești.
Noi vom continua să muncim, să ne prezentăm ferma și să îi respectăm pe cei care ne aleg. Pentru că, până la urmă, oamenii nu cumpără numai roșii, ardei sau castraveți. Cumpără și încredere. Iar încrederea nu se strigă în piață. Se cultivă.
Vă mulțumim pentru tot celor care alegeți Legumele de la 227! Să ne revedem cu bine!