Știți cu toții vocea aceea complice, gravă și cu volumul scăzut, care ne spune: „Vine din partea domnului manager!” sau „Este rudă cu domnul Popescu! Îl știți pe domnul Popescu!… Nu aveți cum să nu fi auzit de el!”. Ori, alteori, când vocea preferă să nu mai fie deloc criptică, spune foarte clar: „Aveți grijă, că este pilă din partea lui X!”.
Pentru mine nu are importanță dacă o persoană este sau nu „pilă”, pentru că toți pacienții se bucură de aceeași grijă din partea mea și toți colegii, de aceeași considerație, până la proba contrarie.
Dar… cu siguranță are importanță originea acestei expresii, „a fi pila cuiva”, căci, sigur, primii români care au folosit-o nu au vrut să se refere la faptul că persoana în cauză își ascute unghiile cu tine și, prin urmare, ceilalți trebuie să te trateze cu mare grijă!
Așadar, una dintre explicațiile expresiei „a avea pile” vine din domeniul construcțiilor și al ingineriei, unde cuvântul „pilă” desemnează piciorul de sprijin, stâlpul de zidărie, piatră sau beton care susține un pod ori contrafortul care întărește un baraj.
Prin analogie, persoana care te „susține”, te promovează sau îți deschide uși în mod neoficial, pe bază de cunoștințe, influență sau favoritisme, și nu pe merit, funcționează ca o „proptea”, ca un sprijin ascuns care te ajută să treci peste un obstacol.
Cât de ingenioasă este înțelepciunea aceasta populară! Ce mod frumos de a spune, până la urmă, că ai găsit o metodă, un sprijin care să te propulseze în față!
Și totuși, există aici un paradox: pila unui pod este făcută să susțină o construcție de care să se poată folosi toată lumea. Pila noastră, cea omenească, este folosită, de cele mai multe ori, pentru ca unul singur să treacă înaintea celorlalți.
Poate că problema nu este că avem nevoie de sprijin. Cu toții avem. Problema începe atunci când sprijinul oferit unuia devine o nedreptate făcută celorlalți.