Pe Negau Horia l-am întâlnit pentru prima dată în clasa a 12-a, când am făcut parte amândoi din lotul lărgit pentru Olimpiada Internațională de Biologie.
Pe Ana-Maria Necula am cunoscut-o în primele zile de facultate când am aflat că și ea a fost olimpică la chimie, urmând ca apoi cele două Necula să rămână una lângă alta pentru următorii 6 ani.
În prima poză suntem la final de an 1, după examenul de anatomie, fericiți că am făcut echipă bună și am luat trei de 10!
Citește mai mult →
La masă cu zilierii aveam și eu obligatoriu farfuria mea. Mâncam doar dacă mă așeza mamaia și pe mine cu toată lumea în rând. ,,Și în zilele în care nu erau oameni la muncă ce făceai?” m-ați putea întreba. Pentru acele zile alegeam varianta și mai sofisticată de a lua prânzul ,,ca la câmp”, adică pe o pătură sub nucul din fața casei.
Nu pornea niciodată tractorul fără să ne rugăm de tata sau de tataia să ne urce și pe noi în remorcă sau în troacă, măcar până la capătul străzii.
Mi-au rămas în suflet acele zile cu miros de pământ, cu picioarele desculțe pline de praf, cu căldură pe piele, cu joacă și râsete în inimă.
Sunt un copil al pământului, copil crescut de părinți sub soare, cum creșteau și plantele. Da, un copil care știe ce grea e munca de agricultor, un copil ce zâmbește și se emoționează de fiecare dată când vede un tractor. Un copil ce înțelege…
Citește mai mult →